Repere istorice

În anul 1927 s-a organizat, pe lângă Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, în urma demersului profesorilor A. Philippide şi Giorge Pascu, Institutul de Filologie Română care va purta numele patronului ştiinţific A. Philippide (de la 6 decembrie 1933), după moartea marelui lingvist. Primii directori ai instituţiei au fost G. Pascu (1927-1932) şi Iorgu Iordan (1932-1948).

Activitatea de cercetare filologică a acestui Institut, întreruptă în 1948, a fost reluată în 1950, în secţia de lingvistică şi de istorie literară din cadrul Institutului de Istorie şi Filologie. Şefii secţiilor, Gavril Istrate şi N. I. Popa, alături de N. Bagdasar, Al. Claudian, Al. Dima, G. Ivănescu, Şt. Cuciureanu, au iniţiat şi coordonat cercetări de istoria limbii române literare, dialectologie, istorie şi teorie literară. Din anul 1963, secţia de filologie se transformă în Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor al Filialei Iaşi a Academiei, condus până în 1966 de prof. univ. dr. Al. Dima m. c. al Academiei Române, şi apoi de cercetătorii dr. N. A. Ursu (1968-1970) şi dr. Alexandru Teodorescu (1970-1975). În această perioadă s-a structurat activitatea de cercetare axată, până astăzi, pe câteva proiecte şi discipline fundamentale (lexicografie, dialectologie, toponimie, istoria limbii române literare, istorie literară, etnografie şi folclor), în concordanţă cu proiectele institutelor similare din Bucureşti şi Cluj. Între anii 1974 şi 1990, Centrul a trecut în subordinea Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, în cadrul Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza”, decanii cumulând şi funcţia de director: prof. univ. dr. Vasile Arvinte (1975-1976), prof. univ. dr. Silvia Buţureanu (1976-1984) şi prof. univ. dr. Al. Andriescu (1984-1990). Între anii 1976 şi 1984, funcţia de director adjunct a fost îndeplinită de cercet. dr. Stelian Dumistrăcel. De la 3 martie 1990, Institutul reintră în sistemul de cercetare al Academiei Române, sub denumirea actuală. Directori: prof. univ. dr. Dan Mănucă (1990–2009), prof. univ. dr. Eugen Munteanu (din 2009). Din anul 1963 până în anul 1974, activitatea Centrului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor s-a desfăşurat în casa construită în 1842 de Mihail Kogălniceanu, devenită apoi (1918-1950) proprietatea lui Mihail Sadoveanu (astăzi casă memorială), iar din 1975 în casa ridicată între anii 1830-1835 şi locuită până la moartea sa (1869) de Gheorghe Asachi. O anexă nouă, din 1975, asigură acum spaţiul necesar şi pentru alte patru institute ale Academiei Române.

Departamentele specializate ale Institutului derulează proiecte fundamentale pentru cultura română în domeniile lexicografie (DLR şi DGLR), dialectologie (NALR–MB), toponimie (TTRM), etnografie şi folclor (AFMB). Pe lângă lucrările din planul Academiei Române, cercetătorii au publicat alte peste 70 de volume cuprinzând monografii, studii şi articole, câteva zeci de ediţii din opere literare, critice sau lingvistice, peste o mie de articole şi studii publicate în volume colective şi în reviste din ţară şi din străinătate, sute de comunicări ştiinţifice la congrese, conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale, granturi naţionale şi internaţionale, teze de doctorat, premii ale Academiei Române, alte premii literare prestigioase concretizează şi califică o bogată şi diversă activitate ştiinţifică şi culturală.

Cele 2 reviste ale Institutului „Anuarului de lingvistică şi istorie literară” şi „Philologica Jassyensia" (publicată în colaborare cu Asociaţia Culturală „A. Philippide"), oferă, pe de o parte, detaliile unei istorii a cercetării filologice şi literare ieşene sub tutela unor nume ilustre, care onorează şi obligă, iar, pe de altă parte, specificul cercetărilor româneşti în context european.